Crăciunul înseamnă dăruire

d

Afară e frig şi mâinile lui mici sunt atât de înţepenite de parcă bruma rece şi-a făcut culcuş în palmele-i moi.
Nu are pe nimeni. Strada îi este mamă, şi timpul îi este tată. Ea îl adăposteşte, iar el îl învaţă ce e viaţa. Trăieşte de pe o zi pe alta, ca şi când astăzi ar fi ultima, iar mâine o va lua de la capăt. Soarta lui stă în şansă. O şansă şi o speranţă ce îi întreţin acea licărire inocentă din privire.

Pantofii rupţi l-au purtat prin multe bălţi. Dar tot ei i-au dat puterea să păşească mai departe atunci când picioarele-i cedau sub lumina felinarelor târzii din noapte. Hainele jerpelite şi subţiri atârnă pe o siluetă ce se zbate contra frigului pătruns adânc în oase. Iar căciula-i scămoşată zace asemeni unui ţurţure pricăjit ce ascunde un chip frumos. Un chip frumos cu o privire ce topeşte şi cea mai geroasă iarnă.

Dar dincolo de aparenţe, bate o inimă de copil. Un copil răpit din propria-i copilărie. Un copil supus să fie matur încă din prima zi în care s-a născut. Un pui de leu ce supravieţuieşte în jungla rece şi rea a oamenilor pentru care ori e invizibil, ori reprezintă o problemă ce, cred ei, trebuie anihilată.

Puţini sunt cei ce reuşesc să vadă dincolo de o mână întinsă după ajutor, dincolo de o palmă care cerşeşte mâncare, doar ca să poată rezista încă o zi sub gerul nemilos. Puţini sunt cei ce îi aruncă o privire şi înţeleg. Că el nu avut posibilitatea să aleagă în ce împrejurări să apară pe acest pământ. Că el nu se bucură de şansa pe care o avem noi, şi pe care o risipim în zilele în care lăsăm timpul să se scurgă fără un scop. Am uitat ce înseamnă afecţiunea şi bunăvoinţa. Alergăm după cadouri scumpe în timp ce alţii vor doar darul vieţii…

Doarme sub streaşini, lângă zăpada ce se aşterne uşor peste oraşul pustiu. Doarme adânc pe perna rece de asfalt. Ştie că se apropie Crăciunul, aşa că visează la tot ce şi-a dorit vreodată. O casă, o familie, hrană şi dragoste. Un pat cald, o sărutare de noapte-bună.

Aşa că te întreb pe tine…ce-ţi lipseşte din toate acestea, de te simţi nefericit? Ce nu ai, ca să îţi doreşti mai mult? Ce te împiedică să faci o bucurie celor care nu au nororcul tău?

~Crăciunul înseamnă dăruire. Oferă iubirea celor care au cea mai mare nevoie de ea, şi vei primi în schimb cel mai de preţ dar: fericirea.

11 thoughts on “Crăciunul înseamnă dăruire

  1. Oameni buni la suflet si care cistigati multi bani fie-va mila si de acei copii si batrini care cer si necesita ajutorul nostru dumnezeu sa fie cu voi in tot ce ginditi si faceti ajutati ca maica domnului va va da mai mult.Ma miscat aceste rinduri si lacrimile -mi curg de ginduri,doamne ajuta-ne si ne milueste pe noi pacatosi amin.

    Like

  2. Pingback: Borcanul cu lucruri bune | My life as Ioana

  3. Cea mai bună psihologie este cea a exemplului. Ai făcut o treabă minunată aici, şi chiar dacă este un exerciţiu al imaginaţiei, conştiinţa ne îndeamnă să credem că astfel de cazuri sunt multe pe Pământ, afundate în realitatea nepăsării. Kudos!

    Like

  4. Pingback: Biblioteca bloggerului român | My life as Ioana

  5. Pingback: Leapșa despre cărți | My life as Ioana

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s