Urme

Tu nu recunoşti dar simt
Că nimic nu s-a schimbat
Te citesc ca într-o palmă
Chiar dacă ai tot negat.
Şi nu ştiu cum reuşesc
În gând mereu să-ţi reapar
Când îţi spun că te iubesc
Deschizi ochii şi dispar.
Am sădit adânc în suflet
Urme, cicatrici ce dor
Părcă ard deşi sunt stinse
Scot un fum înecător…
De e fum ori ceaţă densă
Nu-ţi dai seama, dar eu ştiu
Deşi nu vezi nimic în faţă
N-ai ce vedea…că e pustiu.
Nu e soare,dar nici ploaie
E o moleşeală sumbră
Linişte tremurătoare
Ai cu tine doar o umbră.
Te privesc ca altă dată
Ochii nu-s la fel de vii
Nu emană fericire
Când clipeşti parc-ar muri…
O culoare-apasătoare
Mă pierd în ea parcă mă-nec
Răspunsuri caut la-ntrebare
Dar nu găsesc nimic concret.
Parcă simţi dar parcă nu
Nu-nţeleg ce s-a-ntâmplat
Ai plecat, dar totuşi tu
Te întorci îngândurat…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s