Scriu…

Scriu…

Timpul mă prinde din urmă.
Oricât de mult,niciodată nu-i de-ajuns…
Lumea doar tace şi-ascultă
Ce zic nu mai contează,oricum nu a ajuns.
În inimi ce-ncet vin şi pleacă,
Încerc să m-agăţ de un suflet
Dar superficiale sunt parcă…
Şi rece mă lasă la cuget.
Un cântec în minte rulează…
Dansează cu vechi amintiri,
Un instrumental ce-ntristează
Extaz ce resimte trăiri.

Repet absentă un vers
Deşi totu-acum e sfârşit
Scriu rândul ce nu are sens…
Sau poate avea şi-a murit.
Repet cand rămân eu cu mine-
Dar nu e la fel cum era!
Când o auzeam de la tine…
Şi lumea-mi părea toat-a mea.

Dar strofa de-acuma e tristă
Un film din imagini trezeşte
Vagi şi şterse…o listă?
Frânturi din veche poveste.
Dar poate că ea mai trăieşte
Rămâne pierdută o parte,
Prin mine şi tine grăieşte…
Tăcere,priviri sumbre şoapte.

Amintirea rămâne-amintire
Nu va dispărea niciodată
E ştearsă,şi totuşi e vie,
Pe pagina albă o pată.
Atunci realizez şi îmi spun:
“Nu  fii aşa precum eşti,
Trezeşte-te la realitate
Şi nu mai crede-n poveşti”!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s