Iubind cu ochi închiși

Sunt frunze care nu cad nici când vântul încearcă să le sufle puternic. Sunt ape care nu seacă sub nemilosul Soare. Sunt flori care răsar mândre chiar și prin zăpadă. Sunt nori ce nu se sparg deși vor să plângă cu stropi mari de ploaie. Sunt stânci ce nu se topesc deși timpul le dezvelește  tot mai mult. Sunt zile ce rămân veșnice deși anii le-neacă în uitare. Sunt inimi ce bat la fel oricât de departe ar fi. Și iubiri ce nu mor niciodată chiar dacă viața în jocul lor pălește.

large (1)9

 Așa cred eu, cu ochii închiși. De fiecare dată când închid ochii și încerc să te simt.  Obișnuiam să-i închid atunci când te sărutam. Sau când te strângeam la pieptul meu gol pierdut în așternutul alb. Acum  îmi rămâne doar să las pleoapele grele să cadă ușor, de dragul tău, de dorul tău. Căci îmi lipsește să simt ceea ce azi cu ochii nu mai pot vedea. Cu toate că uneori ești aici deși nu prea îmi vine să cred.

Căutam stabilitatea în tine, dar eu nu aveam nici o singură urmă de uniformitate  în mine. Relația noastră era un joc de șah nesfârșit. Eu făceam pe nebunul, ție îți plăcea să te crezi regină. Dar nu aveam niciunul curajul să dăm lovitura fatală; șah-mat! Am fi putut s-o facem de multe ori. Ne plăcea prea mult torura aceasta bolnavă, ne plăcea iubirea și agonia, ne plăcea suferința și storceam toată mierea din împăcare, ca apoi s-o otrăvim din nou. Așa eram noi…așa suntem noi. Dacă aș putea schimba ceva? Poate doar aș pune iar piesele de șah în poziția inițială, ca să mai putem reîncepe partida noastră nesfârșită în care eu pălesc viața din tine și tu storci sufletul din mine.

Acum stau cu privirea ațintită spre nimic. Un nimic ce mă îmbolnăvește tot mai mult pe măsură ce secundele trec în agonia mea eternă. Te-am lăsat să pleci, te-am așteptat să vii. Ca de fiecare dată.  Mă uscam atunci când plecai, dar  mă ofileam și cu tine. Ai adus agonie în viața mea, și eu în a ta. Dar ce agonie frumoasă! Câtă patimă, câte scântei! Cred că ne numeam suflete pereche…Eu, tu. Atât de legați de parcă am fi doar unul. Un noi nebun bolnav.

Aș vrea să pot spune astăzi că jocul s-a sfârșit. Dar nu pot. Încă te  ador cu ochii închiși. Adică orbește!

Iar atunci când îi deschid, tu ești tot aici. Nu mai e vis, nu mai e coșmar, nu e reverie, e realitatea noastră aleatorie.  Dar acum, nu se mai numește joc de  șah. Eu…  prefer să-i spun iubire.

About these ads

9 thoughts on “Iubind cu ochi închiși

  1. Pingback: Iubind cu ochi închiși | Gărgăriţă la mare înălţime.♥

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s